poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-10-21 | |
IMN ÎNCHINAT MAYEI
Speranțe se nasc și mor la răspântie de veacuri, doar tu veșnic Tânără, treci nepăsătoare pe lângă toate chipurile manifestate În devenire, jocul tău minunat pare sortit eternității, prin Feluritele măști surprinzând divinul în toată splendoarea sa Nălucirile tale întrec în frumusețe orice închipuire, realitatea pălind În fața amăgirilor scornite de tainica-ți fire. Tu cea fără de chip, căci toate-s topite prin farmecul tău Luminează-mi calea spre cele nepieritoare și veșnice, Nu mă lăsa cuprins de tainica-ți chemare, mai bine alungă orice Imagine din mintea mea bolnavă din cauza închipuirile născocite de tine Nu mă osândi asemeni zeilor, care-n nebunia lor se cred atotputernici Lasă-mi libertatea de alegere și-ți voi închina cântecul inimii mele. Topește-mă în brațele tale ce cuprind nemărginirea dar lasă-mă Să respir suflul nemuririi ce se scurge printre degetele-ți răsfirate, Cuprinde-mi sufletul prin atingerea pleoapelor mele firave dar lasă-mă Măcar o clipă, să pot surprinde prin ochii tăi înlăcrimați eternitatea, Și nu lăsa uitarea să-mi stingă dorul meu de Absolut. Nu vreau să mă las prins de magicu-ți dans, permite-mi doar să cânt Iar vocea-mi sugrumată de emoție-ți va cânta prin tăcerea ei, imnul Tainic al regăsiri ființei tale în sânul oceanului primordial, iar eu în noianul Învolburatelor tale ape mă voi pierde pentru a renaște din nou. Prin glasul tău sidefat voi respira nemurirea, adormind la căpătâiul tău Voi trezii spre un nou drum universul cel pierdut prin divinu-ți joc Uitându-mă pe mine însumi, îți vei putea cunoaște adevăratul chip. Suntem uniți prin tainic legământ să hoinărim stingheri prin universuri Jucând mereu același straniu joc, cântând mereu aceeași melodie Vom reuși o clipă să oprim din mers, eternitatea în fuga ei spre neagra veșnicie Iluzia temporală fiind zdrobită, împreunați cu magica-ți ispită vom slobozii Spre Absolutul magic tot necuprinsul energiei veșnic schimbătoare, Lumina-și va sporii a ei intensitate și noaptea va rămâne-n moarte o șoaptă Căci demonul răpus de nebunia nopții urlând sfâșietor de dor, va fi înfrânt Iar Dumnezeu uimit de sine însuși ,va ridica un imn de slavă-n inimă și-n gând.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate