N-am să îți spun acum, la ceas de noapte,
că te iubesc, când tu dormi de rupi patul
eu nu știu să-mi iubesc bărbatul
care mă uită lângă șifonier
și-mi amintește de o gratie de fier
culcată, grea și mult nepăsătoare
să-ți spun că te iubesc, mă doare
un ochi e pentru mine, altul îl ții
pus la păstrare, să nu mă răsfețe
și să gust din iubirea-ți la ospețe
cu oameni vii și flori și bucurie
parcă ești glie
m-afund în tine, iar tu mă omori
și ți-am mai spus-o de atâtea ori
să nu mă lași să văd cât ești de crud
că am să fug, și nu am unde
și groaza mă pătrunde…
Știu, numai eu îți pot da viață
ia-o, atunci, și dormi
și te răsfață…