Te-aș mușca pe tine toamnă,
Cu semintele-ți cu tot,
Îmbracată-n voal de doamnă
Ce te mângâie pe cot.

Te-aș sorbi dintr-o privire
Dup-o ploaie de ochiri,
Sfântă ca o mănăstire,
Curcubeu de amintiri.

Ia-mă, rogu-te, odată
Și mă du la tine-acasă,
Anu-ntreg să se abată,
Fiindcă vrea să te descoasă.

Să mă latre ca pe-o lună
Frunzele-ți, nuanțele,
Ce te-ascund ca pe-o căpșună,
De-ți surâd gropițele.

Lasă-mi toamnă-n amintire
Al tău voal înmiresmat,
Să mă-nham la fericire
Ca un mânz înaripat.


P.S.
Niciodată nu mi-ar fi trecut prin minte că poate să-mi fie toamnă, dacă nu l-aș fi citit pe Paul Bogdan (Pan) pe acest site. De atunci mi-e continuu toamnă.