|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ După nuiele
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-10 | |
Stiu că te vei preface cuvânt
si ai să vii să mă arăti cu degetul si să-mi ceri socoteală pentru secunda respirată de mine. ,,Intr-adevăr trăim si nu vom muri definitiv niciodată” îmi spuneai într-o seară. Vezi ?Si eu am avut un vis, un vis în care necuvântul asculta de tine si aripă în aripă, silabă în silabă, se închina tie în poeme si cântece doar de inima ta întelese. Ti-ai înnodat cuvintele născute pentru a muri în fiecare iarnă odată cu tine si a renaste primăvara din fiecare semn cioplit cu suflet de frunză verde. De albastru ti-a fost atât de drag încât ai preferat să atingi cerul si să ne privesti pe toti prin oul cu iris. “Curge primăvara pe sub fluturi ...” Tu chemi ploaia din luna lui Marte si ne înveti că “tot ceea ce există are nevoie din când în când să plângă.” Te dezlegăm cu coltul inimii noastre si-ti trimitem cuvintele la cer să le mai binecuvintezi o dată. Am descifrat sensul iubirii tale trăind, câmpul de piatră sfărâmat cu sărutul tău pe talpa dezîmblânzirii noastre. Glasul ne schioapătă de atunci cu fiecare vers citat din tine si nefericirea de a nu te cunoaste mai-nainte ne izbeste tâmpla de cubul tău perfect, - o amintire de când erai la cina cea de taină si asteptai să te răstignim pentru păcatul necuvintelor tale. Mai lasă-mă un vers, mai lasă-mă o strofă, mai lasă-mă un imn, un vis, o soaptă. Si când ne va trezi râsul ochiului tău si îti vei cere dreptul la timp, îti vom hrăni leoaica ajunsă la maturitate cu sufletele noastre născute pentru a doua oară prin arta scrisului tău. Un pământ numit România e dator să-ti păstreze botezul cu starea de a fi “TU” - cel care nu e făcut pentru a se amesteca cu altii. Dă Doamne o ploaie albastră peste arborele invers- copac răsturnat cu bratele spre noi si rădăcinile spre Tine, iar frunzele sale nu le lăsa să cadă niciodată ! -Citatele au fost preluate din opera lui Nichita Stanescu -
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate