Ce-i și cu grâu-acesta ce pe spatele câmpiei
Se-alintă galben sumețindu-și spicul!
Și la Sâmpetru snopii pricini veseliei,
Grăunțe multe măsurând merticul.
Căci sunt țăran în inimă, cu palme aspre
Și mijloc tare, umerii de vită răbdătoare.
În aste zile-mbielșugate, -mi tac tăcerile albastre,
Cerul îmi râde blând a-ndestulare.
Din prima seceră o rumenă cunună
Pentru bătrânul Petrea, roditorul,
Și tu, drăguța mea, sub blânda lună,
Sub stele calde, menindu-i gliei viitorul,
Păru-ți încingi cu spicele din urmă,
Și gura-ți dulce cântecul mi-l curmă.