Ideile mor scurse în creiere scurse și uite
desfac monitoare poate imagini
expiră prin sitele picseli
exil încifrat în
acute

maluri iubito în maluri e apa stătută
orașul se scaldă sub poduri
adânc printre valuri
raze albite
exultă

uriași urcă serele-n iriși secundelor cruce
liturgic răsună cupola cenușă
trec rar cărămizile arse
iarba adie mai roză
mâl roz să
arunce

înalt mai e cerul din gri și umbrele câinelui
negru

zorii se-nvață cu fumul asfaltul înghite avid
iluzii în picseli sorb noaptea orașul
dă foc să existe
uriașii din
rug mai rămâne
ideea ce moare și plânge prea ultima-n zid