Și am plecat singură,
doar eu, spre stânga
și râul mă privea cum curg.
Era un fel de liniște plănuită,
un nimic stupid și calm,
ceva ce poate azi,
aș vrea din nou să am.


Și am plecat singură,
doar eu, spre stânga
și lacrima privea cum plâng.
Era un fel de uitare plănuită,
un nimic stupid și calm,
ceva ce azi,
n-aș vrea deloc să am.


Doar eu plecasem, singură,
spre stănga
și mă priveam cum plec.