Inca o stea isi plange visul
si cu lacrimi de ceara astupa
abisul,din care incet...
ma nasc.

Cu lacrimi de ceara
imi astup ochii si urechile
ce sangereaza a noapte.

Abisul paste intunericul
s-aprinda un muc de soare
de asta vara inecat
printre soapte bizare.

Cui ii pasa de m-am nascut
azi sau maine sau ieri?
Cui ii pasa daca secunda
simtirea imi lasa
si pasul isi indreapta inainte-mi?
Cui ii pasa daca secunda
S-a nascut din celalta
si cea trecuta
se lasa nenascuta?

Cand toate secundele de inghit,
si timpul mort le inghite pe ele,
Cui ii pasa de o ora,de o maine,
de ceara unei stele,
de abisuri sangerande?