ca si cum viata asa a fost sa fie,
rupta nepereche, farima de vesnicie,
asa eu sunt fiu al mamei mele,
iar dinsa mi-a fost pintec mie,
intr-un curaj de a uita amanuntele.

ca si cum viata a fost si este,
aceeasi lunga si incilcita poveste,
asa gindul meu paznic la nemurire
cu fiecare zi uimit intinereste,
din ce sunt, doar ii raman o amintire.

ca si cum o clipa m-as opri
si as respira tot aerul dintr-o zi,
asa-s cuvintele mele exista acum,
undeva intre a sti si a fi,
iar gindul meu un simplu drum.

ca si cum trupul asta asa va fi
cu mina dreapta sprijinita in scris
si inima intodeauna in stinga,
viata cersind eu voi saraci,
asa cum ti-am mai am zis.