Gândul își face o injecție cu kerosen
Si lasă-n urmă neajutoratul tren
O lume-n întregime depinde de un Zid
O piramidă ruptă-n varf, cu mult mai importantă ca un partid
Chintesența omului de rând, existența unui girant
Să ai, să ai ceva numai al tau, să te simți liber ca-n exil
Ce era comun s-a învelit cu prea mult sânge, cel ce mișca un perpetuum mobile de mult a dispărut,
De la metal crud, sincer, la foi de trandafir cu spin
La plastic virtual cu care economisești dobânda,
Înregistrezi pâinea la vatră și apa de izvor
De transhumanță ș-o oiță vorbește nea Gheorghiță la celularul din pridvor
Găsesc fereastra și încerc să fiu mai bun, nu că mi-aș aminti chiar cum, în timp de-o saptămână, de se poate
Sau alții sunt recunoscători c-au fost ajutați de cei pe care i-au ucis după un an și-o noapte
În târg un trafic natural legal, pe lângă cele consacrate,
Surâde după-un colț de lume și stau într-un amar „dolce far niente”
În timp ce bombe preventive cad în urale de durere demente
Și cumpăr, că-i superofertă, un sfert de kil de-nțelepciune și să fie cifră rotundă, de rest îmi iau un pic de sentimente.