Pe insula mea e o stradă pustie
Nu sînt trecători nici vitrine nu sînt
Mă tem că rămîn într-un vis pe vecie
Căci iată răsar polițiști din pămînt.

Cerneluri au curs copiind adevăruri
Dar pînă la mine-au ajuns doar minciuni
Treziți-mă cu apă vie și săruri
din somnul meu de o mie de luni.

În gara de nord nici un tren nu sosește
deși le aud fluierînd fiu! fiu! fiu!
De cînd m-am născut cineva mă prostește.

M-așteaptă dricarii-n costume versace
Din oase îmi crește icnind un sicriu
Degeaba alerg clipocind prin băltoace.