poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-13 | | Ai vrea Să mă ucizi cu senzația toamnaticului târziu să mă pătrundă amarul Bruma să-mi amorțească Simțurile cu somnul lin al durerii În oceanul luminii frunzele Să-mi acopere sufletul cu moartea lor Știu Ai vrea să mă poți adăposti între vis și viață între lacrimi și petale de crin Să-ți ascunzi frica sub amorțeala timpului sub stâncile sufocate De verde Să-mi arăți cât poți rezista suferinței în urletul îndurerat al nopților Dar nu poți Þi s-au bătătorit tălpile de sărutul iernii când împreună ne-am rugat Þi-a secat izvorul puterii și-al tăcerii la margini de apusuri Doar clopotul bisericii la închiderea nopții șoptește dogit... Nu mai ai cum să devii Celălalt Aș vrea Să te mai aștept un vis Viața începe cu un vis în doi Trecutul și viitorul stau pitulați în zâmbetul ochilor privind aiurea Aș vrea să țip s-aprind scânteia să lumineze în noapte Pierdute speranțe Să pot Aș învăța sufletul cu rațiunea că iubirea învinge întotdeauna Să te conving că steaua noastra nu se va stinge Cu pustiul din tine Dar nu pot Să mai cred în adevărul din tine Adevărul celuilalt este doar un pretext Ai vrea Știu Dar nu poți Am vrea Știm Doar la Dumnezeu toate sunt cu putință (Prima varianta) Ai vrea Să mă ucizi cu senzația toamnei târzii să mă pătrundă amarul Bruma să-mi amorțească simțurile cu somnul lin al durerii În oceanul luminii frunzele să-mi acopere sufletul cu moartea lor Știu Ai vrea să mă poți adăposti între vis și viață între lacrimi și petale de crin Să-ți ascunzi frica sub amorțeala timpului sub stâncile sufocate de verde Să-mi arăți cât poți rezista suferinței în urletul îndurerat al nopților Dar nu poți Þi s-au bătătorit tălpile de sărutul iernii când împreună ne-am rugat Þi-a secat izvorul puterii și-al tăcerii la margini de apusuri Doar clopotul bisericii la închiderea nopții șoptește dogit...nu mai ai cum să devii celălalt Aș vrea Să te mai aștept un vis...viața începe cu un vis în doi Trecutul și viitorul stau pitulați în zâmbetul ochilor privind aiurea Aș vrea să țip s-aprind scânteia să lumineze în noapte speranțe pierdute Să pot Aș învăța sufletul cu rațiunea că iubirea învinge întotdeauna Să te conving că steaua noastra nu se va stinge cu golul pustiului din tine Dar nu pot Să mai cred în adevărul din tine adevărul celuilalt este doar un pretext Ai vrea Știu Dar nu poți Aș vrea Să pot Dar nu pot
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate