poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-31 | |
Dragă doamnă, sunt tot eu,
De sus, din înalt, admir asfințitul… Sunt eu, băiatul acela cu aripi de zmeu Ce fără lumină își află sfârșitul. Dragă doamnă, vă deranjez pentru a mia oară, Nu că mi-e teamă, dar nu vreau să cobor Aș vrea să fie iarăși zi, și iarăși seară… Să simt iar pe aripi, și-n ochi, un fior. Dragă doamnă, nu mi-e teamă de tine nicicum. Un alt drum m-ar purta către altfel de stele… Nu vreau să mă zbat în zadar, nici să-mi iar rămas-bun, Cât am vise, prin lume, mă las dus de ele. Dragă doamnă, să știi că nimic nu regret, De-ar fi timpul să stea, și s-o ia de la capăt… Tot spre stele aș merge, și-aș merge încet Să gust ce-i mai bun, și iubire să capăt. Dragă doamnă, e-un drum, Ce ne duce pe toți către culmi mai înalte, Doar că singuri vom fi o vreme, va rămâne doar fum Din focul ce încă mai arde în noapte. Dragă doamnă, simt pe aripi cum timpul se-așterne Copilul din mine se-nalță încet peste nori, Spre cerul cu stele și vise eterne Spre-un castel din povești unde-s doar sărbători. Dragă doamnă, sunt tot eu, De sus, din înalt, admir lumea-ntreagă… Sunt eu, băiatul acela cu aripi de zmeu, Doamnă dragă…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate