poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-29 | |
Aș vrea să mă pot lipi la loc
Și asta pentru că nimeni nu are ce face Cu o grămadă prăfuită de cioburi. A trecut ceva vreme de atunci, Dar mi-amintesc parcă Prin ceața unei vedenii apăsătoare, Că am fost odată Un bloc alb de marmură, Întreg și neted. Însă de la atâta apă sărată, Ce s-a scurs pe mine și din mine, M-am erodat si printre crăpături Vântul a depozitat Toată negreala De care nu avea nevoie În drumul său către cer. Și apoi o singură lovitură, Nici măcar atât de puternică, M-a spulberat, M-a aruncat de pe soclul Pe care stăteam. Și am zburat fărâme Spre toate cele patru Puncte de reper Ale lumii. Nu s-a găsit nimeni prin apropiere Să mă măture și să mă azvârle, Sau să mă culeagă și să mă lipească. Așa că, nevrând totuși Să mă piseze trecătorii sub bocanci, M-am adunat cu trudă eu singură, (Ce-i drept mai lipseau unele așchii, Amestecate probabil în negrul țărânei), Și m-am târât încet la adăpostul Umbrei soclului. Și aștept să-mi vină de undeva Un tub (sau două la nevoie) De lipici. Pentru că deși e un chioșc chiar aici Alături de mine, Cioburile nu cumpără lipici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate