|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Auto-denunÈ› 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-21 | |
S-a lăsat o ceață atît de albă și deasă,
încît nu te pot vedea... nu-ți mai văd nici ochii... Fulgii sinucigași se mai strecoară printre gene... Poate i-ai închis și timpul s-a oprit... S-a lăsat o ceață atît de albă și deasă, încît nu mă mai văd Sunt ceață pînă la măduva oaselor... Mai exist?Am existat vreo dată? Îmi amintesc de tine doar... înseamnă că exist. S-a lăsat o ceață atît de deasă, încît încep să cred că norii cad la nesfîrșit... cad și strivesc timpul, îl fac pulbere... pulberele se fac mormane- Așa se naște un deșert de timp. S-a lăsat o ceață atît de albă, încît iarna a jurat să se răzbune... Fulgii nu se mai strecoară printe gene și mii de ochi inerți s-au deschis. I-am căutat pe ai tăi încît mi-au căzut albe pupilele... le-am pierdut în deșert.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
