poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-09-16 | |
Era demult, cind inca
eram mic si singur pe o cimpie cu totul si cu totul inconjurata de orizont. Daca nu ma uitam in jos, nu vedeam decit cerul. Cineva imi vorbea intr-o limba necunoscuta si eu intelegeam tot, desi oricit ma straduiam, nu vedeam decit cerul. "Iata, Timpul este nascut doar pe jumatate", imi spunea. Apoi Dumnezeu ma lua de mina si-mi arata planetele. "Ele exista numai pentru a echilibra Universul", spuse, "caci armonia este indispensabila Ideii". Apoi am vazut ca intunericul se vede la fel ca si lumina Dumnezeu spunea: "...nu confunda Armonia cu Frumosul, nu amindoua au sens" Universul se misca greoi, nascindu-se tot mereu, se involbura incet, curgea ca apa el insusi din sine; uneori i se auzea vocea, vibrind calm si prelung, cind Timpul se-atingea din greseala de-un alt Timp, cind Dimensiunile se-adunau cuminti, sa inchipuie Spatiul. Mie imi era un pic frica, Iar Dumnezeu zimbea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate