poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-29 | |
E asfințit.
Soarele se retrage sângerând, cedând câmpul de bătălie al pământului în favoarea întunericului. Doar la zenit, lupta fantastică mai continuă încă și norii se zbat maiestuos, își învolbură culorile și își rănesc puritatea cu pete de violet, roșu, albastru și negru. Ziua agonizează sub genunchiul crud al nopții, se scurge lumina ca sângele dintr-o corp decapitat. Dar crepusculul șterge toate urmele cu tușe de întuneric... Învingători și învinși, luna și soarele păstrează un moment de reculegere în cinstea orelor care au murit; și apoi roata vieții se învârte iar. A mai trecut un pic din eternitatea lumii... Înfipte în noapte ca niște făclii, stelele dau de știre că dincolo de cer se întinde Universul. Fiecare apus e splendidă, copleșitoare, tăcută demonstrație de forțe. Deși conștient de micimea mea, azi nu dau bir cu fugiții din fața infinitului, nu mă sperii, nu implor, nu cerșesc nemurirea. Căci azi am priceput că sunt parte din întregul acesta, martor și trup al eternului, fărâmă a necuprinsului; fără mine, deși toate rămân neschimbate, nimic nu ar mai fi la fel.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate