mă dădeau afară gândurile
după regula lor
împărțeam mere pădurețe într-un vis
la umbra unui păcat
doi cai verzi nechezau pe pereți
a venit primăvara femeie
trezește-te
eu m-ascundeam după tine
preÈ› de-o eternitate eram
o hidră domestică ce incolțea din osuarul vieții
de mână cu sentimentul
adunam cioburi de timp pentru ultimul puzzle
jucând cacialma cu iubirile-n palmă

și ca să nu–mi pierd norocul
trăiam nebunia ispitei
scrâșnind printre dinți
carpe diem