Oglinda si nu numai oglinda
Isi tremura argintul,
O insotesti de a lungul acelui februarie
Sterp cit un astru, privindu-i profilul
Revarsat
In soare.
Apa si nu numai apa
Isi leagana trecerea,ea povestindu ti cum demult fusese
Locuitoarea citorva cvartaluri de versuri sidefii
Si cum poetul isi uitase intreaga asezare dinspre mare,
Plecase fara urma in alt oras
Noaptea salasuindu si bruma peste geamuri,
Intirzie dezghetul.
Sa innoptezi dincolo de metafora,
Adincesti cerul unei odai
In albastru marin,
Poezia minte,si ce rost mai are un tapet cu mare
Cind si asa odaia mult prea strimta
Neincapatoare ti pare,
Ce rost are poezia…
Ratacesti prin burgul nins,
Te trezesti intre zidurile poemului,
Piata aceasta fu cindva tropot de cai,
Veselie de precupeti,
Copii hirjonindu-se la fintina ;
Ceasul din turn si-a alungat de secole
Hulubii,
Ceasul cu cuart din orasul nou
Risipeste orele-n tacere,
Pina si poezia e muzeu
Prin care intirzii,cumperi ilustrate
Ca apoi din intimplare-ti amintesti.
Timpul si nu numai timpul
Isi fosneste anotimpurile.
Poetul si un numai poetul
Isi pune anume cravata cu zari de lavanda,
Si-a uitat adolescenta in fiecare poem,
Arhitect zidindu –si cintecul din temelie.