poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-18 | |
Fractura poetica
intaia noapte sarata pretutindeni in lanul de griu trupul gol al celui care cinta a doua nopate sarata impreuna retraim in soapta singuratatea ca pe o margine a treia noapte sarata credinta in tine poate inflori oricind toti pomii acestei livezi tari ca despartirea a patra noapte sarata dimineata mainile mele sunt lipsite de viata a cincea noapte sarata cind privesti adincul vietii inaltul ei iti zimbeste cu ingaduinta a sasea noapte sarata cind scriu uit sa astept cuminte in umbra ceasului cu nisip sfirsitul simfoniei a saptea noapte sarata timplele simt miracolul atingerii laptelui a opta noapte sarata sarea nesfirsita a noptii intrece in maretie sarea necuprinsa a marii a noua noapte sarata cu mersul ei stingaci inlatura deopotriva aerul rece si aerul cald a zecea noapte sarata recunosc puterea de a privi medieval cerul instelat a unsprezecea noapte sarata cind poetul deschide usa se napustesc insectele si viata a douasprezecea noapte sarata aceste case grele si negre dar proaspete ca orezul a treisprezecea noapte sarata nici un poet fara flasneta nici un oras fara un parc barbar a patrusprezecea noapte sarata daca maninci mincare poti crede ca ai mincat daca scrii poti crede ca ai scris insa pentru a vedea.... a cincisprezecea noapte sarata intrebarea i-a ridicat pe toti in picioare doar cel intunecat a facut un semn scurt cu mina a saisprezecea noapte sarata chiar daca un cuvint este mai mult decit un cuvint o arma ramine o arma a saptesprezecea noapte sarata lumina de toamna atinge blind solzii singerosi ai drumului catre casa a optsprezecea noapte sarata pe ascuns mi se spune nomadul si de citeva generatii port pe umeri aceeasi haina de postav a nouasprezecea noapte sarata cind fac efortul sa imi vopsesc parul cu vopsea albastra bucuria stralucitoare a poeziei trece dintr-un cer in altul a douazecea noapte sarata doar cei neobositi si solitari vor trece dincolo de noaptea polara si de oceanul cu valuri inalte al gindirii a douazeci si una noapte sarata niciodata nu voi mai sta alaturi de tine niciodata nu vei sti cit de scurt pot scrie a douazeci si doua noapte sarata toti fluturii noptii sint roz si sarati aproape religiosi a douazeci si treia noapte sarata sa stii ca poetul locuieste chiar in casa lui mai bolnav ca odinioara a doua zeci si patra noapte sarata ca si faptele care zboara necontenit prin parul deschis de aer a douazeci si cincea noapte sarata acest cocos negru-albastru aceasta bufnita aceasta mierla strinsa atent a douazeci si sasea noapte sarata cea pentru care nimic nu este prea putin merge ingrijorata de jur-imprejurul meu a douazeci si saptea noapte sarata in prima zi de toamna voi rupe prietenia cu mine insumi a doauzeci si opta noapte sarata urma lasata de spitalul mare si alb este de neinteles a douazeci si noua noapte sarata doar cind se ridica fruntea tare a poetului numai atunci a treizecea noapte sarata in mainile delicate ale legaturii noastre sta poezia ca un falus ca un falus de sare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate