Auzi, birjar...
Știi că zâmbetele nu mor?
Nu, nu mor.. se pensionează
într-un loc numit
"Raiul Zâmbetelor".
Ai auzit de el, bănuiesc...
De când mi s-au pensionat,
zâmbetele, vreau sa zic,
Am rămas încă
ținând o mână ridicată,
în semn de salut,
în sus,
spre Cer,
spre Rai,
spre Raiul Zâmbetelor...
Mi s-a făcut târziu
și s-a făcut atât de multă publicitate
încât
pe panouri mari cu tam-tam
râde
veselia cea din urmă.
Iar când se face întuneric,
te pierzi printre Sâmbete...
Eu zâmbet,
Tu zâmbet,
El zâmbetă...
Să zâmbetăm mereu
ca niște pui de gât-golași,
descoperiți de sensuri
și de tragicul puf al trăirilor
proustiene.
Să zâmbetăm pân' la grimase
lungi,
urâte,
rănchiunoase si pline de
Ură
față de zâmbetul pensionat.
Haide,
La Rai, birjar,
La Raiul Zâmbetelor...