Auzi, birjar...
Știi că zâmbetele nu mor?
Nu, nu mor.. se pensionează
într-un loc numit
"Raiul Zâmbetelor".
Ai auzit de el, bãnuiesc...
De când mi s-au pensionat,
zâmbetele, vreau sa zic,
Am rãmas încã
ținând o mânã ridicatã,
în semn de salut,
în sus,
spre Cer,
spre Rai,
spre Raiul Zâmbetelor...
Mi s-a fãcut târziu
și s-a fãcut atât de multã publicitate
încât
pe panouri mari cu tam-tam
râde
veselia cea din urmã.
Iar când se face întuneric,
te pierzi printre Sâmbete...
Eu zâmbet,
Tu zâmbet,
El zâmbetã...
Sã zâmbetãm mereu
ca niște pui de gât-golași,
descoperiți de sensuri
și de tragicul puf al trãirilor
proustiene.
Sã zâmbetãm pân' la grimase
lungi,
urâte,
rãnchiunoase si pline de
Urã
fațã de zâmbetul pensionat.
Haide,
La Rai, birjar,
La Raiul Zâmbetelor...