Aș vrea să pot să-mi vărs sufletul,
Să-l arunc din mine așa cum aș azvârli
Orice m-a rănit când am înghițit.
L-aș scuipa într-un pahar curat,
L-aș amesteca cu ceva dor de viață,
Cu o linguriță de putere
Și cu iubire după gust.
L-aș garnisi pe deasupra cu un strop de blândețe
Și i-aș pune un vârf de speranță.
M-aș uita la pahar ceasuri în șir,
Închipuindu-mi gustul lui
Și l-aș da apoi pe gât dintr-o sorbire,
Să mă pot bucura de bucuria ce-aș fi simțit-o
Dacă aș fi avut de la început un suflet
Amestecat și ajustat după gândirea mea.