în prima zi am strigat
LUMINÃ
și am privit ore în șir pînă la orbire
după un timp ochii mi-au devenit
curcubeu

a doua zi am strigat
VIAÞÃ
apoi mi-am odihnit
coatele pe frunze
(în poziția gînditorului)
pînă mi-au înverzit toate
tîmplele


a treia zi am strigat
IUBIRE
și nici măcar nu am așteptat prea mult
pînă ai apărut tu cu pas mic și
triunghiular

a patra zi am strigat
DURERE
și inima-mi bătea tot mai tare
- un papagal colorat într-o
colivie de oase -

a cincea zi am șoptit cu teamă
MOARTE
și mi-am sprijinit capul pe un cuvînt
așteptînd ecoul

imediat cineva mi-a răspuns
„mai taci bă în morții mă-tii
nu vezi că unii
doarme?”