jumătate de vis mi se-aburcă în tâmple cu tropot
lumini spiralate mă ard pe sub gene mocnind
în noaptea din mine se-ntorc ploi albastre în ropot
pierzându-mă goală în ape de somn aburind

se zbat întrebări fără noimă-ntre mine și mine
în trupu-mi se-mpiedică zgrunțuri soioși sângerând
cuvintele-mi plâng despletite în zeci de suspine
și hamuri de ceață mă taie din carne mușcând

zadarnic respir curcubeie lucioase de rouă
căci aspru mi-e visul și cerul cu stele e hâd
legate de-o cruce-mi sunt mâinile mute-amândouă
iar negre statui mă înconjură stranii.

și râd.





(7 noiembrie 2003)