poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-12 | |
Aripile mai ard
îmbrățișate de gheață, zborul meu s-a încins în himere, simt iarna privirii și pleoapelor tale zbătânde, stinghere. Iubirea-i un sloi răsucit in plăman și-ți respir răsuflarea pe geamuri, plecând, acum vreau să-mi înghețe din îngeri să moară, măcar unul să-l văd eu, zdrobit, cu aripile prinse-n pământ, să moară și el nu doar eu, îngerul, el, spre pământ eu înspre cer lunecând. Plec îmbrăcat în orele vânărilor de aripi cu gheață și vânt am uitat, undeva, într-un vis, într-un gând, pieile solzoase-ale fiarelor ce aș fi vrut să mă-mbrace pe rând. Noapte de noapte, apoi am învățat, picurând gheața, să m-acopăr cu alb, o statuie în parc, dimineața. Si uite-așa visând adormit-am, se făcea că pluteam deasupra pustiitelor alei hei, strigam fără glas, sunt aici, am ramas, lăsați îngerii să-și arate iar fața.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate