Mângâierea nopții-i risipită-n seară,
Murmură tăcerea vechi îmbrățișări,
Te cobori în mine pe cărări de ceară
Picurând ca moartea din topite zări.

Cu sclipiri de cântec mă îmbii la dor
Întuneric searbăd, diavolului frate.
Dormi, copil sălbatic, somn să ai ușor,
Visul tău să-și frângă urletul în noapte.

Să te-ngâni cu fumul primelor jertfiri
Glas de alabastru să se-aprindă-n cer
Noi sărmani și singuri, blestemații miri
Ai uitării blânde răscolită-n ger.

Lângă noi mirarea ultimilor morți
Să-nflorească tristă, mirosind a vânt.
Întuneric frate, plouă peste porți
Cu cenușă rece și blestem de sfânt.