Îmi place să depind de Dumnezeu

Și, totuși, să fac numai ce vreau eu!

Să plâng o zi, să umplu o mare,

Să beau cafeaua dimineața doar cu sare.

Cu talpa goală aș călca prin rouă,

Iar curcubeul trist l-aș rupe-n două.

Un zâmbet larg aș desena pe cer

Pentru ca soarele să nu fie stingher.

Aș lua trei raze și-o floare

Și-aș face ploii o cărare

Să zburde cât o vrea pe ea

Apoi să plece din inima mea.

Aș face frunza teilor albastră.

Te-aș aștepta o noapte la fereastră!

Aș răsări cu soarele odată

Să-ți văd în ochi lumina-i minunată.

Aș râde cristalin ca un izvor

Când mi-ai atinge paru-ncetișor.

Și te-aș iubi o viață întreagă

Fiindcă mi-ai spus: “Tu îmi ești dragă”.
(iulie 2002)