Suflet de copac

Ce simti când vezi copacul ce sub privire-ti moare?
Iti flutura in suflet caldura ori racoare?
Un pom ciuntit e doar o viata sfarâmata
In fata lamei reci pe veci inspaimântata.

Si omul e-un copac, in radacini prins undeva
Privind de-acolo lumea, dorind sa intre-n ea.
Dar viata lui intreaga nu-i sticla lui s-o bea,
Tot ceea ce se-ntâmpla e-un vis in noaptea grea.

Si noaptea-n zi nu se preface, caci lumina
Si-a incâlcit firul in ani ce poarta vina
Ca asteptam o clipa sa ne vedem murind,
Si pân-atunci ne pierdem si noi timpul…traind.