poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-22 | |
Incinerat, visele imi patrund in minte
cu chiote si nunta, N-au sa gaseasca prea multe acolo, in colturile casei, unde portile dărâmă ferestrele, si cuiele se imbină câte două in potcoave de cai dresati. Se apropie vremea culesului si gândurile noi atârnă in rame cu nonșalanță, de parca n-ar fi cerul indeajuns sa le spele pacatele, Isi lipesc privirile de crestet, si-si cos fiecare trecere de mânecă, precum o ruptura, căscând gurile larg, pentru a primi, racoarea ploii binefacatoare. N-au sa gaseasca pe nimeni acolo, s-au ingropat toti in paine si ceara ramasa din vremea colindatului, si beti de atâta amorțeală nepământească, au dat foc, fără împotrivire, ca un motiv care le răsare în minte de câte ori plouă. Incinerat, nu voi depărta muntii si vaile de ochii strânși în acea punga, unde Carnea si Dracul se amesteca pe rând lasand vremea la o parte si strambandu-si trupurile până la distrugerea fiecarut bob de suferință. "Iubirea e mai grea la plecare decat in timpul mortii ce-ti lumineaza fata"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate