Cearșaf de ecouri furate din vise,
Mirabil și invers, oceanul de maci
Se-nvârte-n sevrajul rodirii promise
A câmpului galben, cu gust de colaci.

Iar plopii se leagănă-n vânt, fără rost,
Șuierându-și uimirea în frunzele dese,
Și croindu-și din melci un prea strâmt adăpost
Se-ntorc în semințe, virgine mirese.

Corăbii plutind în lumina-nserării,
Se iubesc și azi norii în fragede lacrimi,
Încrețindu-și sonor, către poalele zării
Plumburiile pleoape grele de patimi.

O lume la capăt de zi se-nstelează
Născându-mi în tâmple-un surâs permanent,
Și sufletul ploii, încet, se pliază
Pe sufletul meu, curcubeu congruent.




17 iulie 2003