poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-13 | | Înscris în bibliotecă de Alex Popp
Prima propoziție
Poezia e acest demers ce prin cuvânt, imagine, mit, iubire, umor, mă instalează în inima vie a mea și a lumii. Propoziția a doua Demersul poetic e un demers de ascultare a naturii având loc sub impulsul frenetic al închipuirii. Propoziția a treia În cunoașterea poetică omul își împroașcă obiectul cu toate bogățiile sale chemate sub arme. Propoziția a patra Dacă energiei afective i se poate atribui putere cauzală, cum a arătat Freud, este paradoxal să i se refuze putere și penetrație. E permis să gândești că nemaipomenitei mobilizări de forțe cerută de poezie, elanului multiplicat al fiecăreia dintre aceste forțe, nimic nu-i poate rezista. Propoziția a cincea La contactul minunat al întregului interior și al întregului exterior percepute imaginativ și împreună de către poet, mai exact în poet, se fac descoperiri de necrezut. Propoziția a șasea (traducerea este luata din volumul "Efigii in abanos. Din lirica neagra francofona", Albatros, Bucuresti, 1978, colectia "Cele mai frumoase poezii", in romaneste de Gavril Sedran si Mircea Traian Biju) Adevărul științific stă sub semnul coerenței și eficacității. Adevărul poetic stă sub semnul frumuseții. Propoziția a șaptea și ultima Frumosul poetic nu e doar frumusețea expresiei sau euforie musculară. O concepție prea apolinică sau prea gimnastă a frumuseții riscă paradoxal să împăieze sau să desensibilizeze frumosul. Corolar Muzica poeziei nu poate fi exterioară. Singura acceptabilă vine mai de departe decât sunetul. Căutarea muzicalității este crimă contra muzicii poetice care nu poate fi decât bătaia valului minții în stânca lumii. Poetul e această ființă bătrână foarte și foarte tânără, foarte complicată și foarte simplă care, la marginile trăite ale visului și realului, ale zilei și nopții, între absență și prezență, caută și primește în izbucnirea bruscă a urgiei interioare cuvântul de trecere al înțelegerii secrete și al puterii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate