poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-28 | |
In padurea intunecata, unde plang carari si lacuri
Unde iarba este deasa, si te sperii de-ale ei glasuri Pe un deal, pe niste pietre,negre mari scluptate-n vant Un castel fara-de ferestre se ridica din pamanat. Invelit printre liane lungi si negre plang serpi morti Tot ascuns in intuneric, ruginit de mult la porti Bufnitele-i canta amarul, vantul i-a format securea Cufundat in glasuri surde, langa el s-a stins padurea. Loc de zmei, stiut de om , ocolit de drum mereu A ramas acum in lume doar in paza unui zmeu Prea batran si ascuns de lume, invelit cu solzi pe piept Prea ranit si totusi mandru cu-n picior mai mult de lemn Apasat mereu de vremuri, ridicat de-al sau trecut Zace trist si totusi vesel, in castelul sau de lut Botezat Viland pe nume fara noima si inteles A ramas singur pe lume mort si viu si neinteles A ramas uitat in timpuri, provocat mereu de toti Cand cu gandul si cu spada transforma oameni in morti. * Viland era de mult batran trecuse prin prea multe Era invelit mai mult de rani, era satul de lupte Mergea incet cu capul sus, adesea incruntat Un zmeu tacut cu solzi de fier, dar totusi apasat Iubise-n tinerete buzduganul si-a lui smucire cand se infinge-n sange Stia mereu ca este zmeu si n-avea de ce plange. Incrancenat mai toata viata lui luptase, in umbra unui scop De-as apara al sau regat prin al feri de om Caci cel ce patrundea fara de voie, purtat de vitejie catre al sau regat Era lovit cu buzduganul si prada lupilor lasat Multi venira dupa faima din curaj sau din prostie dupa aur sau comori Se strangeau palcuri cu palcuri, rang la rang si om la om. Se legau in juraminte pe Viland il blestemau Erau siguri de victorie nu stiau ca se -nselau... Rand pe rand isi povesteau vitejia lor in fapte Se intreceau in rani pe piept si in cicatrici pe spate Iar pe cand nu se asteptau din senin venea Viland Aspru manios cainos si cu glasul fioros Invelit cu solzi albastri el cu palosul lovea In multimea disperata care acum plangea... Se impingeau unii pe altii de la spate inainte, altii morti se prefaceau Multi fugeau si se-ascundeau si-in picioare se calcau Din padurea intunecata nori de praf se ridicau Si in zgomote de sabii multi mureau, mureau... * Trecut-au ani de atunci si iata Viland a imbatranit de mult E plini de rani si de amintiri si parca merge stramb Chemat la lupta este acum de cavaleri cu oaste Si chiar de stie ca va pierde el pleaca catre moarte. Sprijinit pe al sau toiag in padure se afunda Suflet tanar corp batran inima-i acum plapanda Invelit in solzii rupti, buzduganu-i plange -n mana Numai sare cum sarea, nu mai lasa nici o urma Zeci de sabii sunt in el, greu cu toate il rapun Dar el n-a murit de-o spada a murit batran, batran... Incruntarea de pe fata-i dusa acum departe-n vant A ramas plangand in viata, de plecat s-a dus razand Si multi l-au injunghiat si mort si l-au taiat marunt L-au torturat, l-au tot batut,... dar el e mort de mult. * Spre padurea intunecata, printre lacuri printre balti Pe carari vin cavalerii, inegriti de atatea nopti Spre castelul lui Viland vin cu totii la impartela Tot luptandu-se cu serpi, tot cazandu-le momeala Iata insa nu departe un castel acum se arata Impletit in vechi liane si cu-o mare neagra poarta Ridicat pe pietre arse, zace-n varful unui deal Un castel din lut si piatra care sta sa cada val Usa i-o deschid cu greu, toti acuma intra-n soapte Cautand comori uitate, de Viland, de ei, de moarte Insa nu gasesc nimica, disperarea ii tot cuprinde Si-a lor fata tot pe randuri cand se inchide cand se aprinde Doar in colturi mai gasesc, ici pe colo moarte arme Ruginite nu de timp, ci de sange scurs din carne Dar la urma dintr-o data, insotit de glas de sarpe Un viteaz se arata-n spate cu-n copil de zmeu in fase. * Iata vin din departari cavaleri cu oaste multa Trec prin balti merg pe carari, soarta drumului e crunta Nu departe li-i s-arata mandru insa a lor regat Tot imprejmuit de garduri cu ferestre, luminat... Clopote le bat in cale, lumea ii saluta acum Ei coboara printre dansii, cu-a lor prada jos in drum... "Sa-l ucidem!" spuse unii "Omorati raul din coaja!" "Sa-l lasam sa moara singur!" , "Sa-l lasam fara de hrana !" Iata insa un batran, intelept uitat de sat Cum se apropie de dansii terminand cu al sau sfat: "Cand ma gandesc acuma, asa am fost si noi Copii fara de vina , asa ati fost si voi De ce sa prindeti soimul in coaja oului slaba De ce sa rupeti pomul ce n-a rodit o poama Un caine de se naste, nu stii daca o sa muste Nu stii cum o sa latre, nu stii cum o sa urle... Mai bine sa-l iubiti, sa fiti mereu cu el Sa-l imblanziti cu totii, voi sa-l schimbati in miel De vor venii la voi popoare, trimiteti-va in fata zmeul Si fara osti el va putea, a va opri macelul. * Trecut-au ani de atunci si iata Ziracs copil de zmeu Traieste in grajduri printre cai jucandu-se mereu... Mereu cu Cristian, copil orfan din sat Ei s-au schimbat in timp, s-au tot apropiat Copilaria i-a unit, tot tineri sunt si acuma Dar Cristian tot vrea sa plece, tot vrea sa incerce lumea... "-Ziracs, copil de zmeu si totusi al meu frate As vrea atat de mult sa plec si sa ma duc departe Ma simt chemat de departari, as vrea sa vad pamantul Tu sa ma-astepti ca am sa ma intorc, nu-mi calc eu legamantul." Si dupa ani de zile, cand Cristian s-a intors Ziracs tot il asteapta, plangand fara de rost In grajdurile vechi, el sta si tot asteapta Pe Cristian ce vine dar tot repede pleaca. "-De ce numai ramai cu mine?!Ce te-a schimbat atat de mult Acelasi suflet l-am si eu nu cred ca sunt asa de crud... De ce ma lasi mereu in urma si cand m-astepti te lasi in spate De ce m-ascunzi mereu de lume ,de ce nu-mi spui tu mie frate? "-Tu nu esti om ca noi copile, tu sa te joci nu poti. Ai solzi pe piept, esti prea puternic si tu lucesti in nopti... Chiar de esti bland tu esti mai rau, ai zambetul ciudat Mai bine pleaca in pustiu, colos inaripat! Tu nu esti om, nu poti fi om, tu porti iubiri ascunse Iubesti ce sperie in lume, ai taine nepatrunse. Cum poti a crede tu un demon cu ghiare incovoiate Ca noi te-am luat pe langa noi sa te iubim ca "frate" Cum poti a crede tu un zmeu ca poti sa fi ca noi Cat ne-am dorit si noi in lume nicicand n-am fost ca voi... Crescut mereu ai fost de lume, dar om nicicand n-ai fost Tu esti un zmeu, un vechi renume, noi, suntem fara rost... Desi prieten si om sunt, nu cred in veci in mofturile tale Iti spun de-acuma ce gandesc :sa mergi pe a ta cale!!!" "- Sa merg pe al meu drum?!, prieten tu imi spui acuma?! Eu v-am iubit curat, eu v-am iubit intr-una... Si-n cate nopti n-am plas si-am vrut sa plec in lume Dar m-am lovit de voi si de al vostru nume... Crescut in lume dar strain mereu, iubind o lume dar lipsit de ea M-am saturat sa tot fiu zmeu, numai in gandurile mele, aievea... Tot ce-am iubit mai mult pe lume, voi mi-ati tradat mereu Si n-am crezut vreodata sa ajung, sa ma iubesc ca zmeu... Eu va doresc sa ma uitati, eu voi pleca spre locuri bune Ma voi inchide intr-un lacas, eu si iubita mea lume * In padurea intunecata, unde plang carari si lacuri Unde iarba este deasa, si te sperii de-a ei glasuri Pe un deal, pe niste pietre,negre mari scluptate-n vant Un castel fara-de ferestre se ridica din pamanat. Invelit printre liane lungi si negre plang serpi morti Tot ascuns in intuneric, ruginit de mult la porti Bufnitele-i canta amarul, vantul i-a format securea Cufundat in glasuri surde, langa el s-a stins padurea. Loc de zmei, stiut de om, ocolit de drum mereu A ramas acum in lume doar in paza unui zmeu. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate