Da, eu sunt virtual
nu mă doare
cresc în progresii
binare,
mă multiplic
în șiruri Cauchy,
mă rezolvi ușor
cu o integrală.

Da, eu sunt virtual
nu mă doare
am suflet neutru
definit masculin,
insensibil, opac
la albastru de floare,
suport pentru coaste
și sare.

Da, eu sunt virtual
nu mă doare
adică nici nu exist,
caut cuvinte
prin dictionare,
mă dizolv cu iubire
produs alchimist.
……………………….

Da, eu sunt virtual
nu mă doare
un Romeo etern replicat,
cu o pompă de sânge
în piept,
un chiriaș, nu-i așa,
care iar s-a mutat.

Da, eu sunt virtual
nu mă doare
sunt doar o stâncă
neagră de mare
pe care sirenele
s-au oprit,
au plecat.

Da, eu sunt virtual
nu mă doare
nici când vorbești,
nici când taci,
nici când…
„îți pare că simți”
ca acum
că exist

Nu-i așa… sunt virtual
nu mă doare.