nu mai iubesc
obsesiv, pietrele îmi strigă mut în urmă
cuvinte de jurnal intim
în colțuri tocite și-nnegrite


închid ochii
se-nchid atâtea pagini,
atâtea palide căzătoare,
cu un suflu,
una și una
...exfoliere...lăsând loc reînvierii


moartea, mereu moartea, neinvitată
- cealaltă față a vieții -
vers și revers pe aceeași medalie


n-au mai rămas oceane
peste care să-mi mai trimit o dată
suspinul morbid


sacrific un lullaby