Nu sunt
un petec de pamant
pe care sa il vinzi, sa il lucrezi
sau sa-l posezi.

La o privire telescopica
mai atenta
vei observa ca, de fapt,
sunt o intreaga planeta
proaspat nascuta, fierbinte.

Viata inca-mi tasneste prin scoarta.
Uneori, prin cuvinte.

Apele gandurilor sunt indecise:
nu stiu daca sa ma inunde suvoaie
sau sa ma innoreze.

Oricum, e nevoie de ploaie.

In schimb, am invatat sa fac piruete
de sentimente cochete
si, periodic,
finalizez cate o revolutie,

desi asta nu e niciodata o solutie.

Te-ai inselat.
Nu sunt ceva apropiat
sau lesne de insfacat,
nu-i asa?

Dar ma poti oricand vizita.