COCOȘATUL


Vertical, e o noțiune, cam abstractă unii zic
Parcă ar fi din geometrie, dar nu-i bună de nimic
Cic-au aplicat-o unii de-au sfârșit-o tare prost
Alții încă încearcă astăzi să arate c-are un rost.
Pentru așa-ndrăzneală însă, zice-se că ești un prost
Că n-ai învățat nimic dintre toate câte-au fost
Demonstrat fiind de veacuri că nu-i bună de urmat.
Înclinat, curbat sau strâmb, cocoșat și lăudat
Precum chiar zicala spune, este constatat
Că dintotdeauna sabia, nu taie capul plecat.


Vertical e o aberație într-o lume de obscuri
„Common sense" e tot ce cere lumea asta de nebuni.
De cumva ai vreo idee care nu-i pe placul lor
Pune-i lacătul iar cheia ascunde-o de ochii lor.
Să ridici la rang de genii, idioți și ageamii
N-ai nevoie de Socrate, asta-i tot ce vor să ști.


Nu-i nimic că n-ai idee cine a fost Aristofan
Eco, Edison, Bartholdi, tu laudă-l pe mocofan
Fă-te mic, umil, cuminte, stai tot timpul cocoșat
Răspunde când te întreabă, nu-ncerca să dai vreun sfat,
Miere vocea ta să fie și să pari transfigurat
C-a binevoit la tine să se uite-un potentat.


Lingușind pe zeii zilei crezi c-ajungi în tagma lor
De la masa cea bogată să primești câte-un oscior ?
Râzi domol gândind în sine, poate-mi dă ciolanul tot
De le susur în ureche ce spun unii și ce pot,
Zadarnic visezi ciolanul, carnea e doar pentru ei
Oasele, șorici și zgârciuri ale tale-s dacă vrei.


Vinzi prietenul, vecinul, soră, frate, tot ce poți
Pentru o mică avansare preț de încă șase zloți,
Ca să fii mai sus măcar cu-n deget peste toți
Nu te dai în lături nici să-i scuipi pe morți
Strivești tot în cale-ți pentr-un țel meschin
Chiar de lași în urma-ți, jale doar și chin.


Vine însă o vreme când vei regreta
Din sufletu-ți pustiul să îl umpli ai vrea,
Prea târziu bătrâne au nu ști că ești mort ?
Gol sărac la suflet, n-ai decât un ort,
Învăța-vei oare cum să fii bogat
În veac iubind pe ceilalți necondiționat ?