MICROCOSMOS


Nins-a peste trupu-mi vremea lin duios
Bucurii, tristeți, iubire, patimi făr de rost
Sunt bătrân de anii-mi număr dar copilăros
Parcă ieri eram copil, toate parcă ieri au fost.


Albă lebădă gingașă lin plutește spre apus
Puf de păpădie dalbă, suflete unde te-ai dus ?
Călător de mii de veacuri tu deloc n-ai hodinit
Vino îndărăt ștrengare că destul ai hoinărit.


Geaba mi te lauzi tu mie câte cele ai văzut
Când tu nici pe tine însuți încă nu te-ai cunoscut.
Prin abisuri și genune ce himere te-au purtat
Ca să vezi în zorii zilei că dormeai și c-ai visat ?


Lumi albastre, hăuri negre, unde oare le-ai zărit
Nu e Universu-n tine mic și totuși nesfârșit ?
De la Alfa la Omega totu-acolo-i oglindit
Scotocește dar prin tine, ești Nimic și Infinit.