m-am regasit
cand ceata a urcat inspre cruce
langa doua femei solide;
una imi spunea păpușel
si colora mereu norii in negru,
cealalta ma punea
sa ii spun iar si iar si iar
povestea mecanizata a unei vieti frante;
ma puneau sa privesc poze cu morti,
in timp ce sub picioarele mele
vegetau latent crocodilii.
vroiam sa plec, de langa ele,
sa fac o baie in raze de luna,
dar ma loveam cu pseudopodele
de peretii incalciti ai cerului;
ma indreptam mereu,
fara vointa,
spre un magnet fatidic
aflat la capatul celalalt al pamantului.

auzeam doar o voce calma in fundal:
"you can sleep forever, still you feel tired".


15 martie 2003