poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-24 | |
Te rog ca atunci când pășești pe mine
să te descalți, nu pentru că aș fi un templu sau cine știe ce sfințenie aș ascunde, integru, în ghiocul pumnilor strânși fluierătoare la gură. E numai carnea asta de pe mine ce atârnă bătrână. Sunt doar oasele mele din care nu se mai cioplește flautul și nu se mai sculptează migălos, arabescuri sau podoabe de jună, atingeri, cerescuri. Ochiul meu nu mai este fântână, coastele mele atârnă-ntr-o rână, o stivă de vreascuri. Mă doare orice boare de vânt și orice privire, orice cuvânt scăpat la întâmplare pe trupul meu, de parcă s-ar prăvăli munți și universuri pe ceafa mea, până și o clipire de pleoapă e o povară prea grea. Nu este greu să-ți lași saboții undeva dincolo de mine și să mă frămânți altfel sub călcâie, sub cuvinte, mai cu luare aminte. Pan 24.02.2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate