Aseară a plâns cerul pentru mine.
A căzut în genunchi în fața ta și ți-a cerut iertare.
Tu călcai nepăsător pe lacrimi.
Și încă...
Îți scuturai energic umărul de sângele sufletului meu.
Pe buze te-a rugat un strop de mine
Să m-asculți...
Tu ai scuipat de parcă te-ar fi ars
Și încă...
Ajuns acasă ai sărutat-o în vis
Pe-aceea ce-mi spuneai odată c-o urăști.

Aseară a urlat cerul pentru mine.
A adunat în tunet nopți albe de căință...
Tu îți astupai urechile.
Fredonai aiurea, doar să n-auzi lumea mea
Mușcând din clipă
Ca dintr-un ultim colț de pâine.

Aseară am adormit cu tâmpla sprijinită de fereastră
Și azi...
Stăteai cu capu-n palmele murdare de țărână,
Și-n buzunar aveai petale...

Pe buze gustul vinovat al neputinței...

Și îți doreai să plouă.



8 ianuarie 2003