Artefact de ploaie


Cad picături de ploaie.
Toamnă. Târziu.
Asfaltul se descompune.
Încet.
Și în cimitir plouă.
Spiritele înecate în noroi își vor înapoi trupurile.
Să poată fugi de apă.
Pământul, însetat, înghite totul.
Boabele reci de apă de tine cad sec.
Beznă.
Porțile cimitirului sunt închise.
Acoperit de ploaie aștept.
Străzi scurgânde se grăbesc să moară.
Obositor.
Timpul epileptic și tu nu poți trece.
Figuri picurânde de plâns de cer.
Dimineața nu va mai învia. Niciodată.
E toamnă.
Și ploaie...


Cornelliu
15 Octombrie 1997, Constanța