Vorbesc cu un bolnav,
ingaduit i-e plansul lui,
mai mult decat mi-e mie.

Doresc sa il ajut,
sa-l fac sa fie , la fel,
cu mintea-ntoarsa inspre Cer
nu spre vecie.

Sarman bolnav, cu jale si suspine
spre portul suferintei
tu te indrepti,
sunt mii de cai si
paginile mele-n cap sunt pline.

De te intorci, tu nu uita cuvantul,
priveste Raiul si uita marea suferinta,
caci lacrimile spala a virtutilor oglinda
sa poti trai-n nadejde si dorinta.