de pe unde s-o aduna corpul tau
intr-un luni drapat simetric cu frunze
in care o sa pozam elegant, o sa ne dam seama ca ploua,
o sa mergem la mine si o sa bem o cafea

poate pierzandu-ti pleoapele
o sa ma zdrobesti razand sub privire
poate pierzadu-ti buza de jos
o sa-ti pot vedea ranjetul insusi, colt dupa colt.

poate aerul care ti-a ramas pe piele
rezidual acestor zile mie straine
o sa ma zgarie cu fragmente 'stiati ca'
in timp ce noi facem dragoste si nevorbire.

si eu? eu sunt una cu mersul meu
prin moale si densa aceasta inca-duminica
lasand in urma o coada de ganduri
pe care asteptarea o arde ca pe-un fitil.