Ploua. Sau poate sunt doar lacrimile sufletului meu ce striga dupa tine, dragostea mea. Sufletul care te vrea înapoi, împotriva ratiunii ce se opune dorintei egoiste de-a te avea lânga mine, numai pentru mine... Ai plecat fara sa privesti înapoi, la forma fara continut ce este urma trecerii tale meteorice prin viata mea. Câte lacrimi încap într-un strop de ploaie? Dar în sufletul unui om? Vrei totul? Vei avea totul! Nu trebuie decât sa ceri! Îti jur iubire, pe toate lacrimile varsate de la Adam si Eva încoace. Încearca sa privesti înapoi ca sa vezi lumina, nu întunericul ce s-a asternut între noi... Din tot ce-ti spuneam cândva, un singur lucru n-ai înteles. Ca te iubesc si nu caut o femeie perfecta, ci o relatie perfecta. Iar tu faceai aproape totul sa-mi dovedesti ca esti "cea mai... si cea mai". si, când aveam nevoie de tine te refugiai într-un univers inventat, te ascundeai dupa o masca ce nu era necesara. Îmi plac oamenii care sufera si se bucura alaturi de mine, care stiu sa spuna clar "te iubesc". Nu cei care, prin diferite subterfugii, încearca sa para mai interesanti. Eu te-am ghicit din prima clipa. Nu era nevoie de teatru! ti-am cerut oare mai mult decât ti-am oferit? stii ca n-as face asta. Doar ma cunosti atât de bine! Dar... te întreb: ce îti doresti acum? Doresti o stapâna sau o sclava? Accepta sclava ce este la picioarele tale de înger cu nume salbatic. Accepta rana nevindecata, ce înca ma doare... Accepta-ma asa cum sunt, cu tot ceea ce am sa-ti daruiesc... Nu ma goni, caci te voi blestema. Te voi blestema sa ma visezi când ploua. Te voi blestema ca-n fiecare strop cazut la geamul tau s-auzi blestemul repetat la nesfârsit. si toamna sa-ti fie frig, caci numai eu stiu sa-ti dau caldura de care ai atâta nevoie când te ratacesti, ca un copil în mijlocul furtunii... Mai crede-ma o data si mai spune-mi ca ma iubesti...si nu te teme: iubirea nu este otravita, nu este pierzanie, ci înaltare. Mai spune-mi o data ca îti este dor de mine... Mai spune-mi ca n-a fost minciuna... Mai spune-mi...!