A fost odata o iederã,
care
cãtãrându-se pe peretii pustii
ai privirii tale,
încerca sa surprindã unghiul
întotdeuna drept.

Era doar
Verde si
amãgitoare,
strangulându-ti irisul obosit.

Ti se urca
în pãiãnjenisul tacut
din vacarmul sufletului
si visa
la reîncarnãri
si trandafiri.

Dar si acum,
umbra tãlpii tale,
striveste frunze ofilite
si calcã rãni
supurând de sevã
ale unei iedere.

Vei fi.. Odatã... O iederã