A fost odata o iederă,
care
cătărându-se pe peretii pustii
ai privirii tale,
încerca sa surprindă unghiul
întotdeuna drept.

Era doar
Verde si
amăgitoare,
strangulându-ti irisul obosit.

Ti se urca
în păiănjenisul tacut
din vacarmul sufletului
si visa
la reîncarnări
si trandafiri.

Dar si acum,
umbra tălpii tale,
striveste frunze ofilite
si calcă răni
supurând de sevă
ale unei iedere.

Vei fi.. Odată... O iederă