OMUL DE RÃSCRUCE
Binecuvântează omule, da, fă-o:
Știința zeilor mărunți din traiul de o zi,
Lumina întunecată a zorilor cuminți,
Pe cei ce-așteaptă salariul de-o lună
Și cei ce urcă în arcă cu luna, de mână.

Tratează-i regește, în banca ta de vise,
Pe toți, cu câteva amintiri să-i legi de tine,
Să-i faci să te dorească și tu să stai în mine,
De după calendarele creștine. Deschise,
Un cosmos de planete și-un univers de fum
Acoperă cu vânt și ceață, vorbirile în limbi,
Și nu te lasă să te întorci din drum,
Puterea și destinul a încerca să îți mai schimbi.

Atunci înjură omule, dar fă-o din străfund și fără frică:
Toți ce-ți cade în ochii mijiți către etern,
Când lovit de cuvinte, din soare, razele de fierb
Ș te întorci în cetate o mână de oase,
Filând, neclar, superbele femei cu coase.