îmi privesc degetele dezgolite cu pielea speriată
cu unghiile frânte
cu inele de amintiri
cu răni negre de ceară topită

mâinile mele
se caută pe sub pori
se ceartă în spațiul dintre noi

nu sunt făcută pentru mine
în oglindă văd sufletul rătăcit de la colțul străzii
sub haine se chinuie un trup mic cioplit în sticlă
pantofii poartă praf în vârf ca să se umple
și pielea mi-e largă

vocea goală pe care mi-o ascult e un cântec de moarte
e cântecul dureros pe care ți-l închin odă
ochii roșiți înnegriți poartă cercei de putrefacție
sunt zidul pe care nu-l vrei a trece
buzele unse cu spoiala minciunii se împreunează trist
sunt carnea pe care-ți place s-o iei mic dejun

ia-ți păpușa pe care o venerezi și pleacă cu ea în dinți, calc-o-n picioare, rupe-i textura
eu m-am plictisit să transpir sub ea
sub mine carnea...

nu mai suntem noi...
a mai rămas doar micul dejun