dacă ți-ai culca puțin incertitudinile
pe orele noastre în care stăm drept
ca balerinele bunicii pe pian
împodobite uneori noaptea de luminile
orașului trecător

dacă plexul solar ți-ar vorbi mai mult
(și nu în murmur coral)
despre plămânii mei
(ofrande timpului petrecut
în sala de așteptare
de când eu mi-am găsit casa
și tu ai devenit nomad)

dacă toate cuvintele și-ar lua avânt
pentru a colecta soare la comanda mea
așa cum îți place ție
și ți-as stoca toată căldura necesară
pentru un cuib și o viață

te-ai da de trei ori peste cap?