Se scurge carnea-ti alba
se scurge; e tarziu
se scurge dezgolind, infama
se scurge, in pustiu.

Se scurge asemenea ploii care nu-si
uita niciodata centrul si nu
strabate niciodata mai mult
somn lacustru dintr-un tipat.
Vom sigila cutia cu trei
legaturi incete de ceara
- vom crea mai tarziu
spatiul etans
in aceasta zona atmosferica imbalsamata
intre faguri si larve.

Se scurge: nu picur, suvoi
sau flux mediu,
ci zbatere sticloasa sugrumandu-si
subtil atingerea.
Vom rescrie cu lux amar
de amanunte vechiul manuscris tibetan
de o putrezire depasita:
dincolo de somnolentele dogmatice
toate drumurile au fost abatute
si (cat efort! se spunea,
cat efort!) redesenam zgariind
lucid pulpa lespezilor
noile intersectii
si noua transparenta a hartii
stridente, tresarind a erotism
- evident mortuar.